niciodata sa nu iti renunti la orgoliu, la principii, la instinct. niciodata sa nu te lasi calcat in picioare doar pentru ca iubesti pe cineva, pentru ca nimeni care merita iubirea ta nu te-ar calca in picioare, nu s-ar juca cu tine, cu inima ta, nu te-ar insulta. niciodata nu renunta la tine pentru altcineva pentru ca, pana la urma, tu esti cea mai importanta persoana pentru tine insuti. doar pe tine te ai cand toti ceilalti pleaca. tu esti cea mai greu de-ntors persoana. daca tu pleci, nu mai ramane nimeni cu tine. o sa ramai singur, suferind, fara personalitate, incercand sa te regasesti, incercand sa gasesti ce ai aruncat pe drumul frumos pavat al iubirii doar pentru a face pe cineva sa te iubeasca in acelasi fel in care il iubeai si tu.
si abea atunci realizezi ca esti singur si ca acea asa-zisa iubire nu merita niciunul din lucrurile la care ai renuntat tu. totul era important, dar in acelasi timp nesemnificativ fata de grija ta fata de iubire..
prima data, omul greseste. nu stie, face greseli, apoi invata. invata cum a fost, ce a gresit, ce trebuia sa faca, ce a facut bine. invata toate astea o data ce le gandeste cu seriozitate si calm, cat se poate de obiectiv. apoi se schimba, cat poate..
iar eu, ei bine, eu am cazut dintr-o extrema in alta, iar in ambele, pentru cei iubiti, mi-am calcat in picioare orgoliul si prima, si a doua oara, pentru nimic. pentru ca nimeni nu merita asta, se pare.
