blue

am obosit, m-am saturat, nu mai vreau nimic. m-am resemnat, m-am lamurit, nu mai sunt in stare sa vorbesc singura, sa iubesc singura, sa ma zbat singura, sa fac totul singura. m-am saturat sa plang, sa ma cert, sa vorbesc cu peretii mereu cand vorbesc cu tine. m-am saturat de oameni prefacuti, nu mai pot sa fiu zen, nu mai pot sa inghit nimic. dar, ca sa fie totul bine in continuare pentru voi, imi voi pune fata mea de adorabila si voi continua sa zambesc.

sfarsit.

can you keep me?

de ce m-am obisnuit sa ma bag singura in asta? mereu simt nevoia sa ma leg de cineva, sa fiu dependenta de acel cineva. si mereu cand simt ca sunt dependenta de cineva si incep sa ma simt a cuiva, vreau sa fiu libera si independenta si sa fac tot ce vreau eu. o sa incerc sa fug de la tine, sa ma rup de tine, o sa vreau sa fiu libera. o sa fii in stare sa ma tii langa tine? sa-mi dai drumul doar atat cat cred ca am nevoie pentru ca mai apoi sa ma intorc de una singura la tine?

sfarsit de 2010

4 zile. un geamantan, o geanta XXL, o geanta normala si inca oscilez daca sa imi iau si ghiozdanul sau nu. pana la urma, hainele sunt pasiunea noastra, la fel ca pantofii. si in functie de cum ma simt eu intr-o zi, asa ma imbrac. sau, daca sunt nehotarata, macar stiu ca am de unde alege. pana la urma, nu e vina noastra, a femeilor, ca luam atatea dupa noi. voi sunteti simpli, stiti deja cu ce-o sa va imbracati urmatoarele 4 zile. noi cum am putea sti? cand am putea sa ne schimbam total intre spalatul pe dinti si cafeaua de dimineata, intre care nu sunt decat maxim 10 min diferenta.
ps: LA MULTI ANI tuturor care ma citesc>:D<
ps2: si cum am mai zis, orice sfarsit poate insemna un nou inceput<3

.

totul bine

te cel mai iubesc, pana la urma..si decembrie e, in final, si luna mea. sunt fericita. datorita tie.

happier

simtim cand atingem, vedem cand privim, auzim toate sunetele ce ne-nconjoara, vorbim cand vrem sa fim auziti, mirosim esente si miresme care ne incanta si ne fac sa ne amintim de persoane fata de care am simtit ceva candva..mereu ne indemnam sa traim in prezent, sa pastram din trecut doar ce ne aduce fericire si zambete pe buze, sa privim optimisti spre viitor, dar viata noastra tot colorata in gri ramane. fiecare sfarsit de an e "life changing", ceva care ne va face sa fim mai buni, mai iubitori, mai corecti, mai inteligenti, mai darnici, mai mai mai, dar anul viitor va fi la fel ca anul asta, care a fost la fel ca anul trecut si tot asa. si strigam, dar nimeni nu ne aude, strigam pe dinauntru, urlam, dam cu pumnii si totusi, inca zambim pe dinafara. ne-am pus masca la loc, desi in fiecare sfarsit de an ne-am propus in anul urmator sa lasam masca ascunsa in vreun colt din debara si sa ne pese ca ne sfredelim singuri sufletele. dar nu, purtam masca an de an, zi de zi, dupa ce primele 2-3 zile din an o curatam, o aranjam, o dichisim, doar-doar sa avem macar masti mai frumoase decat ale celorlalti.

dar trecutul tot in spate e, prezentul nu e asa bun pe care speram, iar viitorul doar speram sa fie mai bun. pentru ca destul din noi ramane, uneori, in trecut.

we're all liars

fiecare vede realitatea in felul lui, sarbatoreste si se bucura cum vrea, danseaza daca stie, plange cand simte nevoia. asta ne face mincinosi in fata celorlalti, ceilalti care nu considera mereu normal normalul nostru. deci hai sa ne mintim frumos in continuare unii pe ceilalti.