happier

simtim cand atingem, vedem cand privim, auzim toate sunetele ce ne-nconjoara, vorbim cand vrem sa fim auziti, mirosim esente si miresme care ne incanta si ne fac sa ne amintim de persoane fata de care am simtit ceva candva..mereu ne indemnam sa traim in prezent, sa pastram din trecut doar ce ne aduce fericire si zambete pe buze, sa privim optimisti spre viitor, dar viata noastra tot colorata in gri ramane. fiecare sfarsit de an e "life changing", ceva care ne va face sa fim mai buni, mai iubitori, mai corecti, mai inteligenti, mai darnici, mai mai mai, dar anul viitor va fi la fel ca anul asta, care a fost la fel ca anul trecut si tot asa. si strigam, dar nimeni nu ne aude, strigam pe dinauntru, urlam, dam cu pumnii si totusi, inca zambim pe dinafara. ne-am pus masca la loc, desi in fiecare sfarsit de an ne-am propus in anul urmator sa lasam masca ascunsa in vreun colt din debara si sa ne pese ca ne sfredelim singuri sufletele. dar nu, purtam masca an de an, zi de zi, dupa ce primele 2-3 zile din an o curatam, o aranjam, o dichisim, doar-doar sa avem macar masti mai frumoase decat ale celorlalti.

dar trecutul tot in spate e, prezentul nu e asa bun pe care speram, iar viitorul doar speram sa fie mai bun. pentru ca destul din noi ramane, uneori, in trecut.