E o poezie. Doar o poezie?
E-atat de simplu sa privesti tacut
La comedia ce se joaca in lume
E talcul lumii nebulos facut
Actorii schimba masti si schimba glume.
Doar eu eram in piesa ca in viata
Prea seriosul rol, cum e sa fie
Tanjind spre nemurire o paiata
Cand tot spectacolul e veselie.
Primeam neasteptate lovituri
Si spectatori credeau ca rolul cere
Ca ei sa rada cu stupide guri
Cand eu sunt nemiscare si tacere.
Asa a fost mereu, pana-ntr-o seara,
Cand, la spectacol, m-ai privit de-aproape
Pe gura ta plutea o vorb-amara..
De-atuncea rolul nu ma mai incape..
No comments:
Post a Comment