Admira profilul estompat al zgarie-norilor care se zareau dincolo de stalpii balustradei,punandu-si in ordine gandurile. Privea zadarnic forfota continua din centrul orasului si aglomeratia de sfarsit de zi,admirand in secret apusul. Soarele imprastia raze calde,plapande, de primavara. Venise primavara. Era timpul sa-si curete sufletul si sa se indragosteasca, sa alunge iarna din inima sa.
Era timpul sa indrazneasca sa o cheme la o cafea matinala pe tanara care-i vindea pateuri calde in fiecare zi.Isi lasa imaginatia sa zburde, gandindu-se la urmatorul apus, care, plin de speranta, si-l inchipuia admirat alaturi de ea, cea care avea sa-i accepte senin invitatia la cafea.
Urma sa fie una din acele zile in care, in timp ce defragmenta incet o merdenea pe vechea banca de langa patiserie si isi bea incet cafeaua, se gandea la toate, si totusi la nimic. Se gandea sa-si schimbe viata in bine. Se gandea sa inceteze sa-si mai roada unghiile cand era stresat. Se gandea la tanara draguta de la patiserie. Se gandea la datoriile pe care le avea. Se gandea sa-si schimbe tigarile. Se gandea si sa se lase de fumat. Se gandea si ca adora senzatia inhalarii unui smoc de fum din cate o tigara. Se mai gandea si ca iubeste senzatia mentolata a Marlboroului rosu.
Si-a dat seama ca s-a indragostit. De pistruii desi care se inghesuie pe nasul mic si carn al fetei care-i vindea merdenele. De parul ei vopsit intr-o culoare rosu sters. De albul superb al tenului ei. De bretonul ce ascunde uneori verdele superb al ochilor ei. De trupul ei firav si mainile ei micute. La degetele ei ce inconjoara tigara care o ajuta sa se calmeze atunci cand da peste cate un nebun. Ooh, fumeaza..fumeaza chiar Marlboro rosu.
Ps: Si au trait fericiti pana la adanci batraneti...Sau nu?
No comments:
Post a Comment