sunt

ma iubeste pentru tot ce sunt eu. si pana la urma, ce sunt eu de fapt? sau cine sunt? am fugit de atatea ori in incercarea disperata de a ma regasi, pe mine cea de atunci, pe care o iubeau toti, si eu la fel. am ramas pe loc in speranta ca acea eu ma va prinde din urma, sau ma va gasi din nou, in acelasi loc pe care il iubeam si eu de atunci si il iubesc si eu de acum.
acea eu era poate mai buna sau poate mai rea. eu cea de acum nu pot face diferenta. doar persoanele care m-au cunoscut atunci si ma cunosc si atunci pot spune in ce fel m-am schimbat. insa schimbarea se spune ca ar fi buna. imi e dor de mine, cea de atunci. nu mi-as dori atat de tare sa fi ramas la fel, dar inca ii duc lipsa personalitatii mele de atunci. vorbesc de parca as fi o egocentrista maniaca, insa nu sunt. doar duc lipsa felului meu de a fi de atunci, de acum cateva zile, cateva luni, poate cativa ani, cand eram eu, asa cum vroiam sa fiu, nu cum ar fi trebuit, atunci cand nu imi pasa de ce zic ceilalti, atunci cand eram o baietoasa inraita si nimeni nu se punea cu mine.

si reluand intrebarea: ce sunt eu de fapt? sunt un copil razvratit, dar uneori cuminte.sunt o fata care are momentele ei feminine si m0mentele ei de baietoasa.sunt acea tipa care merge la petreceri si se imbata, dar sunt si cea care prefera uneori sa stea acasa sa se uite la FRIENDS sau CSI.sunt cea care vine cu ideile si asteapta sa le duca altii la bun sfarsit sau sunt cea care termina ideile altora. sunt cea care iubeste o persoana, pentru ca mai tarziu sa o urasca si apoi sa-si schimbe iarasi sentimentele. sunt un vartej de controverse, care nu se va putea hotari vreodata sa aiba o singura parere despre ceva.