Wednesday, October 06, 2010

later

julien: because at the end of the day, all you really have is your integrity
brooke: i know that

E atat de simplu sa privesti tacut
La comedia ce se joaca in lume.
E talcul lumii nebulos facut,
Actorii schimba masti si schimba glume.

Doar eu eram in piesa ca in viata,
Prea seriosul rol, cum e sa fie,
Tanjind spre nemurire-o paiata,
Cand tot spectacolul e veselie.

Primeam neasteptate lovituri,
Si spectatori credeau ca rolul cere
Ca ei sa rada cu stupide guri,
Cand eu sunt nemiscare si tacere.

Asa a fost mereu, pana-ntr-o seara,
Cand, la spectacol, m-ai privit de-aproape
Pe gura ta plutea o vorb-amara.
De-atunci, rolul nu ma mai incape..

1 comment:

Anonymous said...

ce poem incarcat de timp.