ploaie

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.


e gri.e ud.
de 4 ori a prins-o ploaia aia in asa hal de torentiala, cu 4 persoane diferite. cu trei persoane care au insemnat foarte mult la vremea lor pentru ea.si acum cu a 4a.de fiecare data a fost totul cliseic.si s-a repetat,si se va mai repeta probabil la fiecare ploaie,probabil cu multe alte persoane.probabil isi va aminti fiecare ploaie pe care a trait-o,cu fiecare persoana importanta din viata ei.
de la prima ploaie a capatat primul "te iubesc" din viata ei,a rostit primul "te iubesc" si a pierdut o persoana mult prea importanta in acea zi din cauza asta.
de la a doua ploaie a capatat o distractie pe cinste,un ascuns in bloc,un alt "te iubesc" si o raceala zdravana.
de la a treia a capatat o ploaie din cap pana in picioare cu apa dintr-o baltoaca care a sarit pe ea din cauza unei ambulante.
iar de la a patra un sarut ca-n filme.

ar putea fi mult prea mandra de ea,dar sunt deja 4 ploi.e deja mandra.